Ziua 20. Km 6113. 111 ore pe motor.
Traversarea prin Tarifa a fost surprinzător de ușoară: îmbarcat-debarcat rapid, câteva formulare, câteva ștampile, dar vameși eficienți și amabili, nici vorbă de poveștile horror pe care le-am auzit. Mai departe însă... altă poveste. După câteva ore peste niște dealuri sterpe, dăm de nisip. Roșu, fin, numai bun să te scufunzi în el până la oglinzi. Nisip nu în peisaj, ci chiar pe șosea - de fapt printre peticele de asfalt care indică pe unde duce drumul.
Traversarea prin Tarifa a fost surprinzător de ușoară: îmbarcat-debarcat rapid, câteva formulare, câteva ștampile, dar vameși eficienți și amabili, nici vorbă de poveștile horror pe care le-am auzit. Mai departe însă... altă poveste. După câteva ore peste niște dealuri sterpe, dăm de nisip. Roșu, fin, numai bun să te scufunzi în el până la oglinzi. Nisip nu în peisaj, ci chiar pe șosea - de fapt printre peticele de asfalt care indică pe unde duce drumul.
Day 20. 6113 km. 111 hours ridingCrossing through Tarifa was surprisingly easy: quickly on and off the ferry, a couple of forms, a couple of stamps, but very efficient and friendly custom officials – nothing like the horror stories we had heard. Afterwards… well, that’s another story. After a few hours on some barren hills, we reach sand. Red, fine, perfect for sinking in it to the mirrors. Sand covering not only the landscape, but also the highway, actually among the patches of asphalt that mark the road.
La
prima afundare în nisip - jos! Amândoi! Facem echipă cu localnicii și
trecem cu bine de primele dune, împingând motoarele. Fac o poză de grup
și pun aparatul la loc. Mă prind după tonul limbii din care nu înțeleg
nici măcar un cuvânt că ceva nu le convine, scot din nou aparatul și le
arăt ce-a ieșit. Muult mai mulțumiți acum. Vaca de mine - faci o poză și
te cari, nu? Ca turiștii la monument! Ăștia aici rămân, în nisipul din
care te-au scos, nu-s în plimbare ca tine și nici nu par atât de blazați
încât să nu se bucure de-un nimic dintr-ăsta cum ar fi o poză cu niște
bărboși ciudați. Chiar dacă pleci tu cu ea!
At the first sand immersion - down! Both of us! We team up with the locals and go over the first dunes, pushing the bikes. I take a group picture and put the camera back. Judging by the tone of the completely unknown language I catch on that they are not happy, so I take out the camera and show them the picture. They are much happier now. Stupid me, you take a picture and just leave? Like a tourist in front of a monument? They are going to stay behind, in the same sand they helped you get out of, they’re not going around sightseeing like you are and they don’t seem that jaded as not to enjoy a trifle like a picture with two weird bearded men! Even if you take it with you!
La următoarele revărsări de nisip o luăm ușor, mai mult pe picioare decât pe roți. Ne claxonează căruțele în depășire. Cam așa:
At the next sand flood we take it easy, using our feet more than the wheels. Even the passing carriages are beeping at us. Kind of like this:
Și
ca să fie distracția deplină, se mai plimbă pe drumurile astea și niște
cisterne care udă nisipul. Perspectiva de-a naviga printr-un amestec
cleios din care localnicii fac vase de lut nu e deloc încântătoare, dar
scăpăm cu bine de nisip după câteva zeci de kilometri.
Prin
orașe e mai bine, asfaltul e lustruit ca pentru curling, dar măcar
este. Circulă multe motociclete pe aici, mai toate tunate, cu flăcări pe
rezervor. Choppere cu coviltir.
And to make things more fun, driving on these roads you also run into some water trucks spraying the sand. The thought of navigating through some sticky substance that the locals make pottery from is not at all appealing, but after a few tens of kilometers we are finally rid of the sand.
Going through towns is much better, the asphalt is shiny as if for curling, but at least it exists. There are plenty of bikes around here, most of them tuned, with painted flames on their gas tanks. Choppers with hoods.
Going through towns is much better, the asphalt is shiny as if for curling, but at least it exists. There are plenty of bikes around here, most of them tuned, with painted flames on their gas tanks. Choppers with hoods.
Magia Africii, reală sau imaginară, nu s-a arătat încă. Probabil suntem prea aproape de Europa...
The magic of Africa, real or imaginary, hasn’t revealed itself yet. We may still be too close to Europe.
0 comments: