Ziua 16. Km 5269. 95 ore pe motor.
Cât
pe ce să decidem iremediabil câ Portugalia nu ne-a oferit nimic
interesant, când, într-un sat uitat de lume, pe numele său Vila Ruiva,
dăm de o mulțime adunată în jurul unui țarc mare. Da, exact: la coridă.
Un taur fioros alerga cu coarnele înainte după toreadorii de duminică,
care, cu vitejie nespusă mergând până la sacrificiul de sine, se avântau
în țarc ca să întărâte bestia.
Day 16. 5269 km. 95 hours riding.
We’re just about to irremediably decide that Portugal had nothing interesting to offer us, when, in a forgotten village, named Vila Ruiva, we run into a crown gathered around a big corral. Yes, that’s right, it’s a corrida. A fierce bull was running around, horns first, chasing the Sunday toreadors, who, with great heroism bordering self-sacrifice, were taking the plunge into the corral to provoke the beast.
We’re just about to irremediably decide that Portugal had nothing interesting to offer us, when, in a forgotten village, named Vila Ruiva, we run into a crown gathered around a big corral. Yes, that’s right, it’s a corrida. A fierce bull was running around, horns first, chasing the Sunday toreadors, who, with great heroism bordering self-sacrifice, were taking the plunge into the corral to provoke the beast.
Eroic, nu? Doar că eroismul rural se
înfrunta cu o bestie care era de fapt un tăuraș blajin - un fel de Bambi
cu ochii umezi, care în intimitatea culcușului său de paie mirosea
păpădii și asculta Iglesias-tatăl; Coarnele cele fioroase erau legate cu
sfoară de cornițele lui juvenile și nimeni nu se apropia la mai puțin
de doi metri de bestie.
Truly heroic, right? Except that the rural heroism was facing a beast that was actually a gentle calf – a sort of Bambi with moist eyes, who would rather smell dandelions and listen to Julio Iglesias in the intimacy of his stall. The fierce horns were tied with strings to his juvenile horns and nobody actually got closer than 2 meters to the beast.
Nu știu dacă toată isprava a fost cu
finalizare, dacă în cele din urmă s-a arătat vreunul îmbrăcat în bufon
care să răpună fiara, că acțiunea avea ritm de relanti și părea că are
să se întindă tot restul zilei, iar noi ne-am pornit la drum. Unde-am
ajuns... nici nu ne-am fi închipuit!
I don’t know if this story has an end, if finally some guy dressed as a buffoon showed up to kill the beast, because the action was almost on idle and seemed to take up the whole day, so we got going. And we would have never imagined where we would end up!
0 comments: