Probabil că a porni călare pe-o motocicletă de stradă joasă şi grea, care ţi-e şi puţin mare, cu gândul de-a ajunge până-n Africa şi înapoi, e o idee destul de tâmpă. Termenul se aplică şi pentru că, printre altele, desemnează ceva tocit, ştirbit - aşa cum e şi ideea de-a pune două roţi în Africa, puţin tocită - însă pentru asta cu nimic mai puţin îmbietoare. Dincolo de faptul că implică a petrece o lună străbătând o duzină de mii de kilometri într-o stare de provizorat permanent (ha!), trăind doar cu puţinul pe care îl mai poţi agăţa de motor după ce l-ai încărcat deja cu uleiuri, scule, piese de schimb, şuruburi, sârme, adezivi, contra-adezivi şi tot ceea ce se cade să ai la drum lung, că mde, "nu ştii niciodată...", ideea e realmente tâmpă pentru că frumoasa mea Moto Guzzi Bellagio Aquila Nera este în principal... frumoasă. Cu centrul de greutate la doi metri în spate şi gardă la sol practic nulă, e o motocicletă construită pentru şosea care, de îndată ce iese de pe asfalt, începe să facă nazuri. Un touring-enduro-adventure-offroad-crosscountry-bike ar fi cu siguranţă mult mai potrivit pentru o astfel de călătorie, însă... ce să vezi... eu am să plec cu MG-ul! Şi cu gândul de-a ajunge până-n Africa şi înapoi. Măcar cu gândul, nu?
♦ O cuşcă de protecţie pentru baia de ulei, custom-made (adică tăiată îndoită, şi sudată la faţa locului). Operaţiunea asta a durat o zi întreagă şi a necesitat o şedinţă de shibari cu
motocicleta suspendată indecent cu dedesubturile la vedere, ceea ce a
fost oarecum distractiv. A mai primit ce-i drept şi-un fel de garnitură
de protecţie pentru toba de eşapament, care-i chiar mai joasă decât baia
de ulei, însă asta a ţinut cam până la prima bordură cu care a luat
contact la probe, aşa încât acum toba e goală-goluţă, adică VULNERABILĂ.
Şi asta-i a doua aluzie vag sexuală într-o discuţie despre o
motocicletă, ceea ce probabil că spune ceva despre autor. Nu ştiu exact
ce, dar sigur nu de bine...
♦ Un rezervor
suplimentar de combustibil, care-ar trebui să-mi crească autonomia cu
180 Km şi pulsul cu 180 bps de fiecare dată când mă înclin prea tare pe
partea stângă.
♦ O geantă spate şi una laterală, cu suporturile de prindere adecvate (custom-made
carevasăzică...). În geanta mare intră laptopul, cortul, sacul de
dormit şi alte accesorii de supravieţuire, iar în geanta mică întră piese şi
scule pentru motor. Pentru haine mai am două buzunare la geacă...
♦ Pentru ca laptop-ul să se simtă confortabil în hurducăielile drumului, a primit şi dânsul o cutie pe măsură, ranforsată şi capitonată. De fapt această afirmaţie e inexactă, realitatea e taman pe dos: cutia a primit un laptop pe măsură. Pe ea, cutia, o aveam dinainte, iar pe el, laptopul, l-am ales exact după dimensiuni. Da' EXACT!!!
♦ Suporturi de ghidon pentru iPhone şi GoPro, cu încărcător USB cu tot. Astea nu mai sunt custom-made, sunt luate de-a gata şi doar montate. Telefonul nu e (doar) ca să-mi pot consulta contul de Facebook din mers, ci găzduieşte două aplicaţii importante: WeatherPro, care ar trebui să ne menţină pe drum uscat, şi Be-on-road, un navigator GPS care, după cum calculează rutele, ar trebui să se numească "Be-off-road". Ăsta dacă are impresia că mai câştigi jumătate de minut scurtând-o pe drumuri imaginare prin pădure, apoi pe-acolo te trimite! Ceea ce face lucrurile mai interesante...
♦ La final, nişte curele pentru prins
geanta foto pe rezervor, ca să am A7-le la îndemână în caz că dau peste
vreun unicorn în drum (cum am dat peste acest bărzoi undeva pe malul
Mureşului, traversând agale strada, aproape nederanjat de zgomotul
motorului...). Şi nu, în caz că se întreabă cineva: nu era mai simplu cu
un tankbag, pentru motivul de necontestat că NU-MI PLACE MIE. Clar?
0 comments: