Ultima vamă

Ziua 47. 13094 km. 228 ore pe motor.

47 zile. 14 țări și 5 mări. 0.298 țări și 0.106 mări pe zi, ar spune inginerul. Nu ne-am abătut aproape deloc de la planul nostru inițial, acela de a nu avea nici un plan. Ne-a mers bine așa, de la o zi la alta, fără presiunea lucrurilor prestabilite, doar cu schița de traseu de la început. Ce-a ieșit chiar arată cam așa:

Cu ce-am rămas? Deocamdată doar cu golul care a început să crească de îndată ce-am trecut ultima graniță, și cu certitudinea că are să crească mai mare mâine, apoi și mai mare poimâine, și într-o bună zi are să treacă. Sevrajul. 
Aaa, da: și cu trofeele. 

Am învățat o mulțime de lucruri utile zilele astea: cum să traversezi o capitală africană fără oglindă pe dreapta; cum să cobori un munte fără frână pe spate; cum să înclini motorul până atingi asfaltul cu cizma; cum să nu înclini motorul când asfaltul lucește ca oglinda, asta dacă nu vrei să exersezi baletul pe gheață în mijlocul șoselei. Dar cel mai mult am învățat de la toate locurile pe care nu le-am văzut și de la toate lucrurile pe care nu le-am făcut: nu există moment mai potrivit decât ACUM. Când ți se perindă atâtea prin fața vizierei, la viteza de 0.298 țări / zi, resimți foarte acut cum fiecare clipă e unică și n-are să se întoarcă niciodată, cum fiecare lucru pe care ai vrea să-l faci fie îl faci acum, fie foarte probabil n-ai să-l mai faci niciodată.

Și dacă tot am devenit atât de înțelept, am să emit și un sfat. Pentru mine, pentru când o să uit:

get

the

fuck

out

of

your

comfort

zone

!!!

= the end =

Related Items featured Moto Guzzi rider