Latest Posts

Câteva luni mai târziu, cu bunăvoinţa unui prieten, materialul filmat în timpul călătoriei a luat această formă:


The fact that this particular ride came to a conclusion only opens new questions for me. The most important question would be: where to? Although the season comes to an end, there's the next season to be considered already. Then, it's time to consider buying new wheels. My old Kawasaki passed the endurance test with flying colours, so I'll retire it to short rides only.

I'd like to think of myself that I'm not a green horn anymore, although I still have a lot to learn. The ride never ends and the way I see it, it's an amazing adventure.

Come to think now, I took a a bit of gamble riding such an old bike all across Europe, to Morocco and back. And I was lucky enough that it didn't break down on route. 

The 13.094 km across 14 countries only opened my appetite for new rides. I imagine the next tour taking me up to St. Petersburg, then around the Baltic countries, but this is only an estimate. I stick to my original plan: no plan. 



As there were only some 200 km left to complete this road trip, we've decided to take it slowly and enjoy the Bulgarian sights.

Off we went to Nesebar to take a look around;



next stop was Dalboka, where we got high on mussels.


Before we knew it, we crossed the border back into Romania. Vama Veche. Here we are: 14 countries in 47 days, in all some thirteen thousand kms. Countless stories and other things to remember. In all honesty, I didn't think my good old Kawasaki Zephyr would complete this trip with only minor repairs, but we did get along and got back in one piece. So long, until the next road trip.


Kawasaki ZR 550 B Zephyr in Vama Veche, Romania
The Albanian custom officers had an unpleasant surprise in store for us. After the passport control, the pulled us over into a hangar: luggage check. We had to open every piece of luggage, answer the typical questions - Drugs? Weapons? - and in the end to help them find the chassis serial numbers on the bikes, to be compared to our registration papers.

A bored German Shepherd supervised the entire operation. This set us back a good hour and a half, to find out that the Macedonian roads are bumpy and filled with crazy local bikers doing stunts.

The Greek roads come with hidden surprises, especially at night, when the visibility is diminished. There were a couple of times when I thought I was driving off-road on our way to Thessaloniki.

The Kawasaki decided that it was the best time to stop putting up with all the trouble, so it surprised me with a leaking fuel tank.

Kawasaki ZR 550 B Zephyr - un-mounted fuel tank

The stop in Kavala was repair time. After fixing the fuel tank, we decided to reward ourselves with some local Tsipouro topped with a few beers. This only meant a later departure time the next day.


Motorways all the way to Burgas, in Bulgaria, that was to compensate the slower traffic on the Greek coast.



Ziua 47. 13094 km. 228 ore pe motor.

47 zile. 14 țări și 5 mări. 0.298 țări și 0.106 mări pe zi, ar spune inginerul. Nu ne-am abătut aproape deloc de la planul nostru inițial, acela de a nu avea nici un plan. Ne-a mers bine așa, de la o zi la alta, fără presiunea lucrurilor prestabilite, doar cu schița de traseu de la început. Ce-a ieșit chiar arată cam așa:


Cu ce-am rămas? Deocamdată doar cu golul care a început să crească de îndată ce-am trecut ultima graniță, și cu certitudinea că are să crească mai mare mâine, apoi și mai mare poimâine, și într-o bună zi are să treacă. Sevrajul. 
Aaa, da: și cu trofeele. 


Am învățat o mulțime de lucruri utile zilele astea: cum să traversezi o capitală africană fără oglindă pe dreapta; cum să cobori un munte fără frână pe spate; cum să înclini motorul până atingi asfaltul cu cizma; cum să nu înclini motorul când asfaltul lucește ca oglinda, asta dacă nu vrei să exersezi baletul pe gheață în mijlocul șoselei. Dar cel mai mult am învățat de la toate locurile pe care nu le-am văzut și de la toate lucrurile pe care nu le-am făcut: nu există moment mai potrivit decât ACUM. Când ți se perindă atâtea prin fața vizierei, la viteza de 0.298 țări / zi, resimți foarte acut cum fiecare clipă e unică și n-are să se întoarcă niciodată, cum fiecare lucru pe care ai vrea să-l faci fie îl faci acum, fie foarte probabil n-ai să-l mai faci niciodată.


Și dacă tot am devenit atât de înțelept, am să emit și un sfat. Pentru mine, pentru când o să uit:
get
the
fuck
out
of
your
comfort
zone
!!!

= the end =

Ziua 45. 12390 Km. 219 ore pe motor.

Port cu mine prea multe gadget-uri, care, culmea, fac prea puține lucruri. Având la dispoziție 219 ore de gândire, am hotărât ce gadget vreau de ziua mea. E simplu: un fel de navigator GPS care:
  • Să nu-și diminueze luminozitatea când se încălzește în plin soare, adică se vadă la fel de bine și-n Alpi și-n Sahara
  • Să-mi arate cu maximum de precizie cum se curbează drumul din fața mea, ca să știu când mă pot arunca în curbă și când trebuie s-o las mai ușor
  • Să-mi spună cum e vremea pe traseul ales, și eventual să-mi calculeze rute care evită ploaia
  • Să-mi planifice opririle la benzinărie în funcție de autonomia motorului
  • Să-mi spună calitatea, atractivitatea și nivelul de dificultate al drumului, ca să pot alege ruta în cunoștiință de cauză. Pe bază de feedback de la motocicliștii care au mai trecut pe-acolo, că din mașină se vede cu totul altfel...
  • Să-mi arate în vecinătate unde-s alți motocicliști, în caz că am chef de socializare cu bikeri. Și să nu mă arate la nimeni dacă n-am chef...
  • Să aibă cameră video pe un braț flexibil, pe care s-o poziționez cum vreau și s-o pot controla din mers fără să butonez orbește pe cască.
  • Să știe să citească hard disk-uri și carduri de tot felul, ca să pot transfera și stoca fără să am nevoie de laptop pentru asta.
  • Să aibă un milion de USB-uri care dau câte zece amperi fiecare, ca să pot încărca telefonul, camera foto și orice altceva îmi trebuie. Deodată!
  • Să-mi arate mesajele și apelurile primite, când mă opresc. Și doar când mă opresc, nu în mers.
  • Să aibă niște butoane la îndemână, în așa fel încât să-l pot controla din mers fără să trebuiască să ridic mâna de pe ghidon.
  • Să fie în același timp și alarmă cu urmărire GPS, controlată din telefon. Ultimul lucru pe care-l vreau e să mai car și-o telecomandă cu mine...
  • Să integreze funcție de interfon, ca să pot conversa prin Bluetooth cu pasagerul sau cu bărbosul din vecinătate.
  • Să sune singur la ugențe dacă detectează impact sau cădere, în caz că pățesc ceva și nu sunt în stare să anulez manual alarma. 
Atât! Dacă știe careva unde găsesc toate astea într-un singur gadget, spuneți repede, până nu mă apuc să-l fac eu. Nu de alta, dar mă apuc! Nu știu cum o să se numească, dar cu siguranță va fi cel mai tare gadget pentru motocicliști, ever! Bestmotorcyclegadget!

This posting is more a time tracking posting rather than a descriptive one.

Rome to Bari, 460 km of combined SS7 route and motorway. Nothing really spectacular except for the a part of the western Italian coast, from Rome to Lazio. 


Kawasaki ZR 550 B Zephyr in Rome


A short stop in Pisa, of course, to mingle with the crowd and off we went.


The rest of the trip bored the s&#t out of us and on the next morning we boarded the ferry with the destination Durres, in Albania. Six long, waiting hours gave us a chance to catch some sleep and a bit of offline blogging. Balcans, here we come.