Decizii, decizii, decizii

By | Friday, August 07, 2015 Leave a Comment
Ce-o fi mai bun? se intreaba pisica, bagand botul in cele doua pahare.
Cum ar fi mai bine sa fac? ne intrebam uneori.

Este foarte usor sa fii planificat ar zice unii. Este foarte simplu cand urmezi niste reguli, ar zice aceiasi oameni.

Din tabara opusa vine raspunsul: "Este minunat sa fii spontan, sa fii rebel, sa nu tii cont de normele sociale!"
Cu siguranta lista de pro and cons este lunga. Siguranta si comoditate vs nonconformism si adrenalina, planificare vs spontaneitate, responsabilitate vs lipsa de asumare.

Fiecare categorie de oameni se simte bine in pielea ei, dar ravneste in secret la ce au ceilalti. Si cei comozi si planificati, rup din cand in cand ritmul cu o vacanta sau cu o betie. Si cei care traiesc adrenalinic fac pauze din cand in cand si savureaza momente de respiro.

Ce se intampla cand se intalnesc doi oameni cu viziuni diferite? Compromisuri,  probabil ca ar fi primul raspuns care va vine in minte. Dar care este limita? Unde incepe si unde se termina compromisul, unde incepe si unde se termina personalitatea fiecaruia.

Se intampla de multe ori ca "CEL RATIONAL" sa fie prins in caruselul celui "FARA STARE". Acesta se bucura, ii place, dar la un moment dat simte ca ameteste, ca oboseste. Ar da orice pentru un moment de zabava, in care sa stea cu capul pe umarul celuilat si sa faca impreuna planuri.

Alteori se intampla ca "NONCONFORMISTUL" sa se simta ingradit, pus la colt si certat de catre "CEL RESPONSABIL" pentru ca nu are in vedere nici cele mai mici masuri de siguranta, pentru ca are un program haotic si nu este in stare sa faca un plan saptamanal (ca sa nu zic cincinal).

Paradoxal sau nu, desi fiecare vrea sa ii arate ceiluilat calea si lumina si viata, cel vizat isi va apara cu inversunare pozitia si se va incapatana sa isi urmeze propriile principii: fie sa traiasca la turatie maxima si fara discernamant (cum spune un clasic in viata "if something is worth doing it's worth overdoing"), fie sa  gandeasca totul in cel mai mic amanunt, sa planifice obsesiv totul, sa ia in considerare cele mai paranoice scenarii.

Fiecare crede ca detine adevarul absolut: viata inseamna sa traiesti momentul, sa te bucuri de ce ti se ofera, sa calatoresti, sa experimentezi si sa te dezvolti personal vs viata inseamna sa muncesti, sa iti faci un rost, sa ai o familie si un viitor asigurat. Fiecare are dreptate in felul sau, dar un singur lucru este cert si total adevarat: oamenii nu se schimba.

Nu stiu daca unul va invata sa se dea in carusel fara sa ameteasca sau sa se bucure de suprize fara sa faca un atac de cord (sau de nervi) sau daca celalalt va putea vreodata spune macar: "eu nu sunt in stare sa fac planuri, nu imi place, fa tu si o sa incerc sa le respect si sa le facem impreuna pentru ca stiu ca asta este important pentru tine", dar stiu ca frustrarile dauneaza grav sanatatii (mentale si sexuale).

O sa aduc in discutie echilibrul personal (desi cred ca se sperie "CEL FARA OBIECTIVE" si o sa o considere un ultimatum) si o sa zic ca  probabil ca, daca n-ar fi la mijloc orgoliul, fricile sau indoctrinarea sociala, cei doi ar trai fericiti pana la adanci batraneti.

Echilibrul este singura solutie ca unul sa nu moara de plictiseala, stres si rutina si altul de accident de motor/parapanta/catarare/scubadiving/avion/etc.


Newer Post Older Post Home

0 comments: