Dansând cu bestia în Alpi. Dancing with the beast in the Alps

Ziua 4. Km 1471. 26 ore pe motor.

Data trecută când am traversat Alpii, au fost foarte neprietenoși: o zi întreagă a plouat fără întreruperi - de fapt cu scurte întreruperi, însoțite de fiecare dată de ceață. După o vreme mi-am dat seama că ceața aia care apărea de fiecare dată când se oprea sau reîncepea ploaia erau de fapt norii pe deasupra cărora treceam. De data asta însă, Alpii s-au răscumpărat: am avut parte de două zile însorite, calde dar nu toride, ideale pentru plăcerea pură de a dansa cu bestia pe drumuri sinuoase. Pentru profani, sa explic: dacă drumul se curbează la stânga, înclini motorul pe partea stângă; dacă drumul se curbează la dreapta, înclini motorul pe partea dreaptă; dacă drumul se curbează la stânga și apoi la dreapta, înclini motorul întâi pe stânga, apoi pe dreapta; dacă curbura drumului alternează stânga-dreapta-stânga-dreapta iar distanța dintre curbe este suficient de mică, și dacă ai și viteza adecvată și poți rămâne pe șosea la viteza respectivă, ajungi să nu mai mergi deloc cu motorul drept, ci într-un balans continuu de pe o parte pe cealaltă, în ritmul drumului. Ăsta este dansul cu bestia, și de asta am avut parte zilele astea în Alpi. Nu stiu dacă există designeri de drumuri, dar dacă nu există ar trebui inventați. Iar dacă există, cel care a inventat Austria ar trebui premiat. 

Ati văzut cum arată steagul Austriei? Nicicum! Cineva ar trebui să facă dreptate țării ăsteia și sa le modifice steagul în verde-incredibil-de-verde și albastru-incredibil-de-albastru, pentru că așa arată Austria. Așa:

Day 4. Km 1471. 26 hours riding
 

Last time I crossed the Alps, they were rather unfriendly: a whole day of almost unending rain accompanied by fog. After a while I realized that that fog rising every time the rain was stopping or starting were actually the clouds that we riding above. This time, the Alps made nice: we had two sunny days, warm but not torrid, ideal for the pure pleasure of dancing with the beast on winding roads. For the laymen, let me explain: if the road curves to the left, you lean the bike to the left; if the road curves right, you lean the bike to the right; if the road curves left and then right, you lean the bike to the left first, then to the right; if the road curves alternate left-right-left-right and the distance between them is small enough, and if you have the right speed and can handle it, you don’t ride straight anymore, but in a continuous balance from one side to the other, following the rhythm of the road. This is the dance with the beast, and this is what we did this time in the Alps. I don’t know if there are road designers, but if there aren’t they  should be created. And if there are, the one that created the Austrian roads should get an award.

Did you see the Austrian flag? No way! Somebody should give justice to Austria and change their flag to green – incredibly green and blue- incredibly blue, because this is what Austria looks like. Take a look:

Și poate cu un pic de roz, pentru că Austria funcționează cu benzină roz.

And maybe a bit of pink, because Austria runs on pink gas (* “ROZ” is the Romanian for “pink”).

După Austria, un pic de Italia, tot prin Alpi. La marginea drumului, la intrarea in Pasul Stelvio, o colecție de creaturi bizare facute din oase, pietre, lanturi si fiare ruginite, ca un avertisment pentru trecători: așa o sa ajungeti și voi dacă mergeți mai departe!

After Austria, a bit of Italy through the Alps. On the side of the road, at the entrance to the Stelvio Pass, a collection of bizarre creatures of bones, stones, chains and rusted metal pieces, like a warning for those who want to pass forth: this is what will happen to you if you keep on going!

Pasul Stelvio este o trecătoare la granița dintre Italia și Elveția, prin care trec motocicliștii pentru că e a drakkului de grea, iar motocicliștii sunt puțin masochiști. Drumul îngust urcă până la 2700m într-o suită nesfârșită de curbe în ac de păr. Când curba e pe stânga e bine, mergând pe dreapta ești pe exterior și ai raza de curbură mai mare, însă când curba e pe dreapta devine mai complicat, pentru că trebuie să virezi foarte strâns și nu ai idee ce vine din partea opusă. Dificultatea nu e atât tehnică, orice motociclist cu abilități mediocre (ca mine) poate în cele din urmă s-o parcurgă, cât mentală: dacă te ia frica, începi să eziți și nu te mai înclini îndeajuns; dacă nu te înclini îndeajuns, nu poți să virezi suficient de strâns și riști să lovești stânca, sau pe cel care vine din sens opus, sau să cazi... oricum, să faci buba; iar dacă riști să faci buba, te ia frica. Dansând cu bestia din tine...

The Stelvio Pass is a corridor on the border between Italy and Switzerland that bikers choose because of its incredible difficulty, and bikers are a bit masochists. The narrow road climbs to 2700m in an unending chain of tight curves. When the curve is on the left it’s OK, because going on the right you are on the exterior and you have more space to take it, but when the curve is on the right it’s a bit more complicated because you have to take a very tight turn and you have no clue what’s coming on the opposite side. The difficulty is not necessary a technical one; any biker with mediocre abilities (like me) can take this road, but it’s rather a mental challenge: if you get scared, you start hesitating and don’t lean in enough; if you don’t lean in enough you can’t take a tight curve and you risk hitting the rocks, or jumping in front of the oncoming traffic, or falling… either way you risk a boo-boo; and if you risk a boo-boo, you get scared. Hence the dancing with the beast within…

În cele din urmă se lasă seara și drumul devine aproape pustiu - se pare că majoritatea turiștilor urcă și coboară partea italiană a Pasului Stelvio, iar noi ne îndreptăm deja spre Eleveția. Încep și Alpii să-și arate colții, cerul se întunecă, în oglindă se văd fulgere și cad primii stropi de ploaie. Oprim în grabă într-o parcare la marginea drumului, unde dăm de un motociclist cu pantalonii pe vine. Se echipa de ploaie, doar nu v-ați gândit că...? Ne echipăm și noi de ploaie și ne uităm în jur. Vedem exact asta:

Finally the evening is falling and the road is almost empty – it looks like most tourists ride up and down on the Italian part of the Pass, and we are heading towards Switzerland. The Alps start showing their true colors, the skies get dark, I can see lighting in the rear view mirror and feel the first drops of rain. We stop at a rest stop where we meet a fellow biker with his pants round his ankles. He was changing into rain gear, wait, what did you think…? We change into rain gear too and look around us. This is what we see:

În cele din urmă Alpii ne iartă și nu avem parte decât de câțiva stropi de ploaie, suficient însă ca să ne descurajeze planul de a pune cortul. Așa că înaintăm prin ceață și în cele din urmă prin noapte, căutând un loc ieftin de înnoptat, ceea ce se pare că nu există în Elveția, așa că ne mulțumim cu unul scump. Si mergem înainte, cu capul în nori!

In the end the Alps forgive us and we only get a few drops of rain, but it’s enough to deter us from camping. So we keep riding forth through the fog and then through the night, looking for a cheap motel, which is non-existent in Switzerland, so we have to settle for an expensive one. And we keep going, heads high in the clouds!

Related Items Moto Guzzi rider