La porțile Africii At the gates of Africa

Ziua 19. Km 5806. 103 ore pe motor.

Am pornit din Timișoara și nu ne-am oprit 17 zile. Până-n Gibraltar. O piatră mare, plină cu români - și cu maimuțe se zice, dar pe-astea nu le-am văzut, că stăteau toate în vârful pietrei și ne-au cerut uniii bani ca să ne cățărăm până acolo, iar nouă nu ni s-a părut că merită. În privința românilor însă, belșug - se pare că în orice bar ai merge poți să comanzi liniștit în română, se va găsi cineva să te înțeleagă.

Day 19.  5806 km. 103 hours riding We started from Timisoara and did not stop for 17 days. Until we reached Gibraltar. A huge rock, full of Romanians – and supposedly monkeys, but we did not see any of those because they were all perched on the top of the rock and we had to pay to climb up there too, so we didn’t think it was worth the money. Romanians, however, we saw plenty, it seems that in any pub you hit you can order in Romanian, and somebody will understand you.

Dincolo de piatra cea mare... tărâmul făgăduinței! Africa! Dar noi nu suntem încă pregătiți pentru ea, mai furăm o zi ca să ni se usuce hainele aruncate grămadă în prima mașină de spălat întâlnită de la plecare, să rezolvăm toate nimicurile amânate de-a lungul drumului, să ne întindem oasele obosite sub soarele Atlanticului. Ne gândim neserios să trimitem pe alții în locul nostru, să facă ei poze prin Africa căt noi stăm liniștiți la umbra unui palmier. De exemplu pe Lau și Aiste - nici nu par foarte deranjați de idee.

Beyond the big rock… the Promised Land! Africa! But we’re not yet ready for it, we’re stealing another day to let our clothes dry, the same clothes we had thrown in the washer for the first time since we left, and to take care of all the little things postponed along the way, and to stretch our weary bones under the Atlantic sun. We flirt with the idea of sending someone else in our place, let them take pictures in Africa while we chill in the shade of a palm tree. For instance, we could send Lau and Aiste – they seem to like the idea.

În cele din urmă, plecăm. Nu ajungem prea departe, la Tarife, unde traversarea gârlei cu bilete luate la fața locului e mai costisitoare decât pe Internet. Așa că decidem să traversăm pe Internet și ne rezervăm bilete pentru a doua zi cu gândul să rămânem peste noapte la Tarife. Găsim un camping, dăm să pornim când ne lovește epifania: ne-am lăsat corturile în Gibraltar, că din toate informațiile primite reieșea că în Maroc e ieftină cazarea și în locul unui cort încap două sticle de apă.  Cugetăm: ne trebuie cort ca să campăm? Nuuuu. Am dormi și-n boscheți, dar sunt toți plini de turiști. Avem sacii de dormit, avem și-o prelată, așa că încropim un acoperiș și ne instalăm între două tufe, într-un camping la malul mării.

We’re finally setting off. We don’t make it too far. We stop in Tarife, where it’s more expensive to cross the “stream” with tickets bought on the spot than on the Internet. So we decide to cross on the Internet and make reservations for the next day, thinking we’re going to spend the night in Tarife. We find a camping area and we’re ready to leave, when it hits us: we had left our tents in Gibraltar; based on the information we had gathered the lodging is supposedly very cheap in Morocco and we can fit two bottles of water in the place of the tent. Now we’re thinking: do we need a tent to camp? Nooooooo. We would sleep in the bushes, but these bushes are also full of tourists. We have the sleeping bags, we have a tarp, so we put together a roof and settle down between two shrubs, in a camp site on the beach.

O baie rece, sardine prăjite, geaca făcută sul pe post de pernă, somn. Dorm prost - mă mușcă tot felul de gâze, în ciuda cremei de protecție care pare să-și fi făcut efectul doar câteva ore. Pruncii vecinilor de camping își huruie trotinetele până după miezul nopții - poate era mai bine în boscheți. 

04:40: bărbosul sforăie lângă mine, baricadat în hanorac și mănușile de motor, pe post de protecții împotriva țânțarilor. Eu mă scarpin în draci. O dihanie mare și neagră traversează locul de cort alăturat - poate în căutare de suflete rătăcite pe care să le ronțăie urlând la lună. Pe noi ne iartă, probabil nu-l atrage mirosul de bezină pe care-l emană în permanență Kawasaki-ul. E ora la care deja a rămas prea puțin până va suna ceasul ca să încerci să mai dormi, așa că mai bine răspunzi la mail-urile adunate peste zi și pândești fantomele nopții. 

Dimineața aflu că dihania totemică nu doar ne-a dat târcoale, ci ne-a și vizitat: a dormit între noi!

Mâine începe!

A cold bath, fried sardines, rolled jacket under your head, sleep. I sleep very poorly –I get bitten by all kinds of bugs despite the anti bug juice which seems to work for only a few hours. The kids in the tent next to us run around on their scooters until after midnight – maybe it would have been better to camp in the bushes after all.

04:40 The bearded one is snoring next to me, barricaded in his jacked and with the bike gloves on, to protect him against mosquitoes. I keep scratching and scratching. A huge black beast is crossing the camping spot next to us– maybe it’s looking for some lost souls to chew on while howling at the moon? It does not seem to care about us, maybe it’s the gas smell coming from the Kawasaki. It’s too close to the alarm going off thus it’s too late to even try to get some sleep, so it’s better to answer the daily emails and to look out for the ghosts of the night.
In the morning I find out that the totemic beast not only hovered around us, but it also paid us a visit: it slept between us!

Tomorrow it begins!

Related Items featured Moto Guzzi rider