Am vazut cu totii o multime de filme politiste si am inteles dramele din cuplurile in care un el este politist si o ea sta cu inima stransa de cate ori el pleaca in misiune. Am vazut disperarea si lacrimile sotiei cand un coleg politist vine si suna la usa ca sa ii dea vestea cea trista, cum ca a avut un accident si e in spital, sau ca a murit. Apoi urmeaza scena de la cimitir in care ea este neagra de plans si de doliu, cu un copil de mana, inconjurata de colegii politistului care o consoleaza spunand ce mare om, ce mare profesionist, cum a luptat el impotriva criminalitatii si pentru binele omenirii.
Varianta mai soft este cea in care politistul sta singur la bar si bea o bere povestind unui strain cum a fost parasit de sotie pentru ca nu mai suporta tensiunea si faptul ca era mereu pe locul doi in favoarea jobului. A fost o iubire mare intre ei, dar trezitul la 3 dimineata pentru a pleca in misiune si traiul haotic care i-a impiedicat sa intemeieze o familie, au fortat-o sa plece. Stie despre ea ca s-a maritat comod, fara zbuciumul unei alte noi iubiri si ca are doi copii.
Despre sotiile/partenerele de motociclisti nu prea se vorbeste. Dar variantele nu sunt multe:
1. Fie sunt si ele motocicliste si atunci sunt privite de la egal la egal pentru ca traiesc la fel de intens, inteleg senzatia si accepta riscurile.
2. Fie sunt pasagere, sunt tot timpul pe motor alaturi de cel ales, respecta si isi asuma acest stil de viata. Dar sunt tot timpul privite ca "remorca", acel ceva care nu te lasa sa mergi mai sportiv, sa iei curbele altfel, care te fac sa fii mai responsabil si mai atent, care te fac sa opresti cand tu ai vrea sa gonesti, care isi cer la un moment dat tributul de siguranta si confort, desi tu, ca pilot, inca ai mai rula.
3. Fie sunt cele care stau acasa, vazandu-si de copil, job, manichiura, shopping etc. Si ele traiesc adrenalina si oboseala mersului pe motor. Dar lor nu li se acord creditul necesar. Ele sunt cele care tresar cand suna telefonul sau care asteapta seara SMS-ul care spune: "Acum ne cazam. Suntem ok." Ele sunt cele care sunt atente si dau sfaturi inainte de fiecare calatorie. Ele isi fac cruci cu limba in gura si se arata tari cand aud ca s-a intamplat un accident, mai mult sau mai putin minor. Ele sunt cele obosite de singurate si de speranta, speranta ca dupa calatoria asta totul o sa fie ok, ca poate se vor schimba prioritatile, ca poate....
Cand se discuta despre o calatorie cu motorul, toata atentia este indreptata spre motociclist, si pe buna dreptate. Dar nimeni nu se intreaba ce e in mintea si in sufletul partenererului care ramane acasa. Toti prietenii motociclisti vor sa stie despre traseu, despre echipament, despre puterea motorului, despre skill-urile pilotului, dar nimeni nu vrea sa stie despre asteptare, frica, speranta, regrete, dor, oboseala.
Barbatilor, si mai ales motociclistilor, nu le plac dramele domestice.
Varianta mai soft este cea in care politistul sta singur la bar si bea o bere povestind unui strain cum a fost parasit de sotie pentru ca nu mai suporta tensiunea si faptul ca era mereu pe locul doi in favoarea jobului. A fost o iubire mare intre ei, dar trezitul la 3 dimineata pentru a pleca in misiune si traiul haotic care i-a impiedicat sa intemeieze o familie, au fortat-o sa plece. Stie despre ea ca s-a maritat comod, fara zbuciumul unei alte noi iubiri si ca are doi copii.
1. Fie sunt si ele motocicliste si atunci sunt privite de la egal la egal pentru ca traiesc la fel de intens, inteleg senzatia si accepta riscurile.
2. Fie sunt pasagere, sunt tot timpul pe motor alaturi de cel ales, respecta si isi asuma acest stil de viata. Dar sunt tot timpul privite ca "remorca", acel ceva care nu te lasa sa mergi mai sportiv, sa iei curbele altfel, care te fac sa fii mai responsabil si mai atent, care te fac sa opresti cand tu ai vrea sa gonesti, care isi cer la un moment dat tributul de siguranta si confort, desi tu, ca pilot, inca ai mai rula.
3. Fie sunt cele care stau acasa, vazandu-si de copil, job, manichiura, shopping etc. Si ele traiesc adrenalina si oboseala mersului pe motor. Dar lor nu li se acord creditul necesar. Ele sunt cele care tresar cand suna telefonul sau care asteapta seara SMS-ul care spune: "Acum ne cazam. Suntem ok." Ele sunt cele care sunt atente si dau sfaturi inainte de fiecare calatorie. Ele isi fac cruci cu limba in gura si se arata tari cand aud ca s-a intamplat un accident, mai mult sau mai putin minor. Ele sunt cele obosite de singurate si de speranta, speranta ca dupa calatoria asta totul o sa fie ok, ca poate se vor schimba prioritatile, ca poate....
Cand se discuta despre o calatorie cu motorul, toata atentia este indreptata spre motociclist, si pe buna dreptate. Dar nimeni nu se intreaba ce e in mintea si in sufletul partenererului care ramane acasa. Toti prietenii motociclisti vor sa stie despre traseu, despre echipament, despre puterea motorului, despre skill-urile pilotului, dar nimeni nu vrea sa stie despre asteptare, frica, speranta, regrete, dor, oboseala.
Barbatilor, si mai ales motociclistilor, nu le plac dramele domestice.
0 comments: